Adio

Am inceput, cu mult timp in urma, sa ma pierd. Dar nu stiu exact momentul. Poate pentru ca nu m-am pierdut brusc, ci incet-incet... treptat. Astazi mi-am dat seama cu adevarat ca m-am pierdut de tot. Am trait o buna perioada de timp intr-un "black out" care, de obicei, tine cateva clipe. Clipele mele, probabil, au o alta unitate de masura...

Obisnuiam sa-i spun cuiva "eu sunt precum un parazit, ma pot adapta oriunde... si fara sa-mi lasi timp de acomodare." Raman la aceeasi parere, voi pleca de aici si ma voi adapta in alta parte. Iar tot ceea ce am aici... va ramane aici. Eu sunt singurul care pleaca.

M-am plictisit sa mai fiu privit prin ochii blogului, sa fiu intrebat in realitate despre ceea ce scriu in virtual, mi-e sila de explicatii ale cuvintelor, propozitiilor, frazelor... de ce nu se poate lua totul exact asa cum e? Fara alte intrebari... De ce nu poate fiecare interpreta in propriul stil, fara sa mai ceara confirmare?

M-am racit putin cate putin, astfel incat sa nu-mi fie foarte greu sa renunt... sau sa resimt dorul. Apropo de dor... mi-e dor de o identitate necunoscuta.

Va multumesc tuturor celor care m-ati urmarit, m-ati avut la blogroll sau m-ati citit prin Google reader. De acum ma puteti sterge, aici nu va mai fi nimic.

Adio, 2shpe.blogspot.com

Incotro?

Oamenii se nasc cu niste daruri pe care acestia nu si le aleg dar care, mai apoi, le vor influenta destinele. Unii dintre ei isi recunosc rapid darurile iar misiunile lor pe lume devin ceva mai usoare. Altii habar nu au ca in ei zac adevarate comori. Da, eu cred ca fiecare om care se naste, se naste cu o misiune.

Dar acum am o dilema: nu mai sunt atat de sigur de aceste "misiuni". Lumea se indreapta catre autodistrugere si refuz sa cred ca acesta este destinul nostru, desi fiecare zi care incepe tine sa ma contrazica puternic.

Darurile sunt bune sau rele. Ele se pliaza perfect pe natura umana exact in locurile potrivite si nu pot gresi. Lupta care se da intre ele este de cele mai multe ori sfasietoare. Mai ales cand aceasta lupta se duce intr-o singura persoana. Echilibrul te poate mentine la suprafata, nici viu, nici mort. La un moment dat, insa, acesta se va rupe iar atunci darul cel mai puternic te va guverna.

"Dar eu, fiind sarac, am doar visurile mele..." Equilibrium