Uneori simt o furie nebuna de a-mi pune ordine in viata. De a lua si de a aseza fiecare lucru in parte. Dar de fiecare data este ceva in mine care nu ma lasa sa merg mai departe. Incep sa merg pe un drum dar ma trezesc in scurt timp pe un cu totul alt drum, la fel de nedumerit... de fiecare data. Sunt atat de usor de criticat... dar, din pacate pentru mine, sunt criticat de cei superficiali si falsi prin fiecare por al existentei lor. Chestia asta ma amuza, insa, la un momentdat ma intristeaza pentru ca in joc este viata mea.
Nu stiu nici acum ce voi face sau ce vreau cu adevarat sa fac. Incerc, inca, sa ma gasesc. Sunt doar ratacit... undeva departe. Sa fiu chiar atat de greu de inteles?
Orfismul si pitagorismul
acum 1 oră
