D.s.i. [fragment]

Cu ochii inchisi anvergura aripilor mele prinde contur. Mai simt doar vantul racoritor care-mi increteste barba si fiorul rece, dar parca dulce, care imi traverseaza intreaga coloana vertebrala. De la inaltimea aceea lumea este minuscula, asadar nu trebuie sa mai fac niciun efort pentru a-i vedea pe toti: oameni si lucruri.
Incerc sa-mi reglez respiratia si sa-mi recunosc toate trairile care ma incearca. Daca as putea armoniza totul probabil ca acum as fi fost fiinta perfecta. Ma inclin din ce in ce mai mult, suficient cat sa-mi pot lua zborul...

Deschid ochii. Ii deschid in disperarea mea de a vedea totul. Totul de sus pana jos. Vreau sa-mi vad, nu doar sa-mi aud, aripile miscandu-se in sus si in jos. Vreau sa vad intreaga lume de deasupra. Chiar daca zborul meu ar putea dura o fractiune de secunda sau un an chiar... nu vreau sa ratez nimic.

Totusi, pentru cateva secunde, inchid ochii si ma las in voia zborului. A propriului meu zbor. Un zbor liber... fara frontiere, fara temeri. Aud doar fluturul aripilor si simt doar taria aerului rece in care zbor in voie.

Redeschid ochii iar spatiul meu este populat din nou de cei de care ma ascunsesem atunci cand aripile mi-au crescut. "Zbor!", le-am spus tuturor. "Uitati-va, zbor!" Dar nimeni nu-mi vedea aripile, nimeni nu-mi vedea zborul. Totul era inutil acum. Desi nu zburam pentru ei, si nu aveam nevoie de confirmarile sau aprecierile lor... am inceput, incet dar sigur, sa-mi pierd increderea ca mai pot zbura. Iar aripile m-au parasit...

La ce bune niste aripi... daca tu nu poti zbura?! Mi-am gresit drumul atunci cand puteam zbura si am ales sa-mi inchid ochii pentru putin timp. Astfel am ajuns din nou printre ei. Iar asta... ei bine, asta m-a costat aripile.

La un timp apoi, o oarecare ea mi-a spus ranjind "Hey, dansez! Uita-te, dansez!" Cu o fata livida si seaca i-am raspuns "Eu nu pot zbura, la ce m-ar interesa dansul tau?" Mi-a fost clar atunci ca transformarea mea a fost definitiva. Eu eram doar altul dintre ei. Iar ea, o oarecare ea, la putin timp apoi, am auzit-o, cu aceeasi voce stinsa pe care eu am folosit-o in fata ei: "Eu nu stiu sa dansez!"